Cu ceva vreme în urmă, copil fiind, nu aveam alt gând decât jocul.De dimineaţa şi până seara nu făceam altceva decât să mă joc.Trăiam într-un univers al jocului, înconjurat de jucării, care mi-au legănat copilăria.Iar eu, stăpânul lor, le ordonam după placul meu, asemeni unei zeităţi care-şi controlează supuşii.Inventam felurite jocuri, mă aflam în diferite ipostaze, eram ce şi cine voiam eu să fiu.
Mai târziu, am devenit stăpânul unui tărâm al jocului, deosebit de cel pe care îl ştiam eu până atunci.Tărâmul jocului virtual.Tastatura îmi era sceptrul cu care stăpâneam universul virtual ce mi se înfăţişa pe ecranul monitorului,neştiind că dincolo de imagini se ascunde truda unor programatori, care au creat acest univers virtual.
Pe măsură ce creşteam, uitam tot mai mult de jocuri.La început am părăsit jucăriile în favoarea jocurilor electronice, iar mai târziu le-am părăsit şi pe acestea, preocupându-mă tot mai mult construirea carierei mele profesionale.Până acum se pare că şi aici a mers totul după placul meu, ca într-un joc: am absolvit un liceu, şi am ajuns să studiez la o facultate.
Însă de joc nu am uitat în totalitate.Mă joc şi acum, mă joc tot pe un tărâm al literelor, de data aceasta jucăriile mele sunt creionul şi hârtia (uneori tastele).Mă joc scriind.Sunt tot eu stăpânul jocului.Pe hârtie totul se întâmplă cum vreau eu.Toate scrierile mele sunt după chipul şi asemănarea mea.Şi mai mult, mai păstrez încă universul jocurilor virtuale, care nu este altceva decât acest blog al meu, acest "Univers al lui Silviuttz", unde pot să ma joc virtual.