https://docs.google.com/forms/d/1XxWKpgCmOLreeXkni3jFmka0fPzyET8tpOA0U0DMvhU/viewform

Marea confruntare-marea nemulțumire

     Azi răsfoiam cel de-al doilea volum al meu, „Pagini pentru toate vârstele”. Îl răsfoiam, nu îl citeam însă am observat în anumite locuri greșeli de tipar. La început am crezut ca mi s-a părut însă citind cu atenţie m-am convins că într-adevăr sun greșeli. Am revenit la prima pagină și am început să citesc cartea, rând cu rând, în paralel cu manuscrisul și spre nemulţumirea mea am sesizat o mulţime de greşeli de tipar datorită nu ştiu căror cauze.
    Am încercat corectarea manuală a câtorva greşeli însă am realizat că în urma corectării aspectul cărţii de deteriorează. Prin  urmare aduc la cunoştinţa cititorilor faptul că acele greşeli, ce constau în inversarea unor litere sau lipsa unor diacritice sunt de tipar, nicidecum nu apar în manuscris și îi rog pe cititori să înlocuiască acele greşeli cu forma corectă, cerându-le totodată scuze în numele editurii pentru neplăcuta întâmplare.
    

Pagini pentru toate vârstele

În fiecare noapte a lumii, când pământul și cerul îşi unesc braţele în îmbrățișări albastre, la fereastra camerei mele, arde o lampă solitară până târziu, aproape de clipa de argint a dimineții.

Atunci când dorm toţi, o frunte se apleacă asupra hârtiei și o inimă se apleacă privind spre trecut. Atunci se înalță amintirile din inimă, din crengi și din morminte. Atunci începe primăvara sentimentelor cu grădinile ei înflorite, cu soarele ei strălucitor și cerul ei senin.

Și în acea noapte de primăvară, luminoasă ca nimbul lui Hristos, pe cerul foii de hârtie, răsar stelele cuvintelor. Tandru, ca într-o poveste luna creației răsărise din „Versuri”, înălțându-se pe albastrele aripi ale cerului, într-un urcuș neted ca în somn, culminând în „Pagini pentru toate vârstele”, noul volum semnat Silviu Rațiu, apărut în octombrie 2011 la editura ETNOUS, Brașov.

„Pagini pentru toate vârstele”, o carte care îmbină poezia cu proza, bucuria cu tristețea și mai ales copilăria cu maturitatea, căci așa cum se observă pe copertă, cartea se dorește a fi un cer sub a cărui boltă ne aflăm toţi: copii, tineri și maturi.

Înger și demon

Înger și demon de Mihai Eminescu- o poezie pe care o recitesc cu drag de dragul cuiva dragă mie.

Înger și demon

Noaptea-n Doma întristata, prin lumini îngalbenite
A facliilor de ceara care ard lânga altare -
Pe când bolta-n fundul Domei sta întunecoasa, mare,
Nepatrunsa de-ochii rosii de pe mucuri ostenite,

În biserica pustie, lânga arcul în perete,
Genuncheata sta pe trepte o copila ca un înger;
Pe-a altarului icoana în de raze rosii frângeri,
Palida si mohorâta Maica Domnului se vede.

O faclie e înfipta într-un stâlp de piatra sura;
Lucii picaturi de smoala la pamânt cad sfârâind
Si cununi de flori uscate fâsâiesc amirosind
S-a copilei rugaciune tainic sopotit murmura.

Cufundat în întuneric, lâng-o cruce marmurita,
Într-o umbra neagra, deasa, ca un demon El vegheaza,
Coatele pe bratul crucii le destinde si le-aseaza,
Ochii cufundati în capu-i, fruntea trista si-ncretita.

Si barbia lui s-apasa de al pietrei umar rece,
Parul sau negru ca noaptea peste-al marmurei brat alb;
Abia candela cea trista cu reflectul ei roz-alb
Blând o raza mai arunca ce peste-a lui fata trece.

Ea un înger ce se roaga - El un demon ce viseaza;
Ea o inima de aur - El un suflet apostat;
El în umbra lui fatala, sta-ndaratnic rezemat -
La picioarele Madonei, trista, sfânta, Ea vegheaza.

Pe un mur înalt si rece de o marmura curata,
Alba ca zapada iernei, lucie ca apa lina,
Se rasfrânge ca-n oglinda a copilei umbra plina -
Umbra ei, ce ca si dânsa sta în ruga-ngenuncheata.

Ce-ti lipseste oare tie, blond copil cu-a ta marire,
Cu de marmur-alba fata si cu mâinile de ceara,
Val - o negura diafana mestecata-n stele; clara
E privirea-ti inocenta sub a genelor umbrire;

Ce-ti lipseste sa fii înger - aripi lungi si constelate.
Dar ce vad: Pe-a umbrei tale umeri vii ce se întinde?
Doua umbre de aripe ce se misca tremurânde,
Doua aripe de umbra catre ceruri ridicate.

O, nu-i umbra ei aceea - este îngeru-i de paza;
Lânga marmura cea alba vad fiinta-i aeriana.
Peste viata-i inocenta, viata lui cea sunta plana,
Lânga dânsa el se roaga, lânga ea îngenuncheaza.

Dar de-i umbra ei aceea - atunci Ea un înger este,
Însa aripile-i albe lumea-a le vedea nu poate;
Muri sfintiti de-a omenirii rugaciuni îndelungate
Vad aripele-i diafane si de dânsele dau veste.

Te iubesc! - era sa strige demonul în a lui noapte,
Dara umbra-naripata a lui buze le înmoaie;
Nu spre-amor, spre-nchinaciune el genunchii-si încovoaie
Si asculta dus din lume a ei dulci si timizi soapte.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Ea? - O fiica e de rege, blonda-n diadem de stele,
Trece-n lume fericita, înger, rege si femeie;
El rascoala în popoare a distrugerii scânteie
Si în inimi pustiite samana gândiri rebele.

Despartiti de-a vietii valuri, între el si între dânsa
Veacuri sunt de cugetare, o istorie, -un popor,
Câteodat' - desi arare - se-ntâlnesc, si ochii lor
Se privesc, par a se soarbe în dorinta lor aprinsa.

Ochii ei cei mari, albastri, de blândete dulci si moi,
Ce adânc patrund în ochii lui cei negri furtunosi!
Si pe fata lui cea slaba trece-usor un nour ros -
Se iubesc... Si ce departe sunt deolalta amândoi!

A venit un rege palid, si coroana sa antica,
Grea de glorii si putere, l-a ei poale-ar fi depus,
Pe-ale tronului covoare ea piciorul de-ar fi pus
Si în mâna-i însceptrata, mâna ei îngusta, mica.

Dara nu - mute ramas-au buzele-i abia deschise,
Muta inima în pieptu-i, mâna ei trasa-ndarat.
În a sufletului taina, ea iubea. Clar si încet
Se ivea fata de demon feciorestilor ei vise.

Ea-l vedea miscând poporul cu idei reci, îndraznete;
Ce puternic e - gândi ea, cu-amoroasa dulce spaima;
El prezentul îl rascoala cu-a gândirilor lui faima
Contra tot ce gramadira veacuri lungi si frunti marete.

El ades suit pe-o piatra cu turbare se-nfasoara
În stindardul ros si fruntea-i aspra-adânca, încretita,
Parea ca o noapte neagra de furtune-acoperita,
Ochii fulgerau si vorba-i trezea furia vulgara.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Pe un pat sarac asuda într-o lunga agonie
Tânarul. O lampa-ntinde limb-avara si subtire,
Sfârâind în aer bolnav. - Nimeni nu-i stie de stire,
Nimeni soarta-i n-o-mblânzeste, nimeni fruntea nu-i mângâie.

Ah! acele gânduri toate îndreptate contra lumei,
Contra legilor ce-s scrise, contra ordinii-mbracate
Cu-a lui Dumnezeu numire - astazi toate-s îndreptate
Contra inimii murinde, sufletul vor sa-i sugrume!

A muri fara speranta! Cine stie-amaraciunea
Ce-i ascunsa-n aste vorbe? - Sa te simti neliber, mic,
Sa vezi marile-aspiratii ca-s reduse la nimic,
Ca domnesc în lume rele caror nu te poti opune,

C-opunându-te la ele, tu viata-ti risipesti -
Si când mori sa vezi ca-n lume vietuit-ai în zadar:
O astfel de moarte-i iadul. Alte lacrimi, alt amar
Mai crud nici e cu putinta. Simti ca nimica nu esti.

Si acele gânduri negre mai nici a muri nu-l lasa.
Cum a intrat el în viata? Cât amor de drept si bine,
Câta sincera fratie adusese el cu sine!
Si rasplata? - Amarârea, care sufletu-i apasa.

Dar prin negurile negre, care ochii îi acopar,
Se apropie-argintoasa umbra nalt-a unui înger,
Se aseaza lin pe patu-i; ochii lui orbiti de plângeri
Ea-i saruta. De pe dânsii negurile se descopar...

Este Ea. C-o multumire adânca, nemaisimtita,
El în ochii ei se uita. - Mândra-i de înduiosere;
Ceasul ultim îi împaca toata viata-i de durere;
Ah! sopteste el pe moarte - cine esti ghicesc, iubita.

Am urmat pamântul ista, vremea mea, viata, poporul
Cu gândirile-mi rebele contra cerului deschis;
El n-a vrut ca sa condamne pe demon, ci a trimis
Pre un înger sa ma-mpace, si-mpacarea-i... e amorul.

Există perfecțiune?!

În articolul anterior ceream părerea cititorilor îl legătură cu existenţa perfecţiunii. Am primit foarte multe mailuri cu răspunsul la această întrebare, însă așa cum era de aşteptat au fost păreri atât pro cât și contra. Scopul întrebării era acela de efectuare a unui sondaj deoarece nu există un singur răspuns corect, deoarece răspunsul depinde de viziunea fiecăruia, de modul prin care percepe lucrurile, de preferințe și de multe altele.
Părerea mea este următoarea: perfecţiunea există. Da! Există! Există însă este greu de găsit. O găseşte doar acela care ştie cu exactitate unde să o caute. E greu de găsit pentru că se află în cele mai neobișnuite locuri, exact acolo unde nimeni nu speră să o găsească. Are diverse forme, culori și mirosuri în funcţie de ceea ce crede fiecare că este perfecţiunea.

Întrebare

Ce părere aveţi, există perfecţiune?

Camin

De azi m-am mutat în căminul studențesc, care îmi va servi drept locuință pe parcursul anului universitar 2011-2012. Locuiesc pe strada Grigorescu, deci locuiesc la pictor. Deși nu îl pot numi „acasă”, este tot un fel de casă deoarece după doi ani de studenție m-am obișnuit cu atmosfera și consider că viața de student ar fi monotonă fără cămin. În urmă cu aproximativ o oră am ajuns, mi-am despachetat lucrurile și le-am aranjat. Acum mă relaxez, așteptându-mi colegii de cameră.

Transmit tuturor un salut studențesc de aici din cămin și felicit pe cei care au făcut aceeași alegere ca și mine iar pe cei care au făcut o altă alegere îi sfătuiesc să se  gândească  încă o dată.

Silviu Rațiu

Noaptea de dinaintea plecării

Aceasta este noaptea de dinaintea plecării, noaptea ultimului somn de student în vacanţă acasă. Sunt braţul care sprijină talerele balanței: pe unul este așezată nostalgia anilor trecuți iar pe celălalt elanul și dorul de aventură în noul an universitar. Balanța e în echilibru.
Azi am făcut o ultima plimbare pe strada. O plimbare solitară pe strada pe care cu ani în urmă alerga zburdalnic în jocul lui, copilul, pășea visător liceanul și acum păşeşte din ce în ce mai rar studentul.
Aceasta este noaptea de dinaințea plecării:
- Noapte buna oraş, noapte bună stradă, noapte bună casă, noapte bună vacanţă!
- Bună dimineaţa studenție!

Am revenit!

În urma multor intervenţii disperate din partea cititorilor acestui blog, care mă întrebau ce se întâmplă cu blogul meu, de ce nu mai postez nimic pe el, de ce l-am abandonat, azi după un an de absenţă îmi reiau activitatea de blogger, împărtășindu-vă zi de zi părerile mele în acest univers virtual. În ultima postare pe acest blog anunțam apariţia primului meu volum de versuri. De atunci m-am oprit în a posta. Am lăsat să circule volumul, să intru în contact cu cititorii prin intermediul lui și nu prin intermediul universului virtual ca până atunci. Și astăzi revin tot cu un anunţ, acela că îmi reiau activitatea de blogger iar cu puţină răbdare va apărea un nou anunţ de genul celui de anul trecut.

Bine v-am regăsit!

"Versuri" -primul meu volum de poezie

A apărut primul volum de poezie semnat Silviu Raţiu, Versuri, Editura Sf. Ierarh Nicolae 2010. Acest volum reprezintă primul meu pas în domeniul literar şi cuprinde o colecţie de poezii care sper să vă placă. Preţul acestui volum este de 12 lei, iar comenzile se pot face la adresa de e-mail silviu_silviuttz@yahoo.com.

Un nou început

Redeschide-ţi cărţile prăfuite,
Şi caietele uitate într-un sertar,
Căci în această zi cu frunze ruginite,
Începe noul an şcolar.

Îmbrăcaţi straie de sărbătoare,
Împletiţi mândre buchete de flori,
Căci revedeţi în această zi cu soare,
A voastră şcoală şi dragii profesori.

Din cărţi gustaţi învăţătura,
Dulce ca mierea de albine,
De partea voastră e natura,
Voi, oamenii lumii de mâine.

În băncile de generaţii părăsite,
Mereu cuminţi şi atenţi să staţi,
În minte idei să aveţi întipărite,
Darul învăţăturii să-l continuaţi.

Şi redeschideţi cărţile îndată,
Culegeţi înţelepciunea din ele,
Mă întreb: oare din ce carte înmiresmată,
A învăţat Dumnezeu când a fost copil?


Mult succes în noul an şcolar!

Cea mai frumoasă poezie...

Cea mai frumoasă poezie despre toamnă, o recită frunzele în foşnirea lor, vântul în suflarea sa, crengile copacilor prin legănarea lor, roadele prin căderea lor, ploaia prin picurii ei, cerul prin norii plumburii. Aceasta este cea mai frumoasă poezie despre toamnă, frunzele, versurile galbene, de un galben aprins încât îmi pare ca soarele şi-a revărsat razele la poalele copacilor.

Întai Spetembrie.Întâi de toamnă

Din înaltul cerului, un vânt rece se-năpusteşte asupra naturii, ducând în zborul lui, parfumul, culoarea şi cântecul zilelor şi nopţilor trecute de vară.Vânt rece şi stropi de ploaie vestesc începutul toamnei-venise Septembrie.
Nori vineţi, de culoarea prunelor coapte, acoperă seninul cerului.Picuri mari de ploaie cad pe pământ, lacrimile cerului vărsate în memoria călduroaselor zile de vară, şi liniştitelor nopţi înmiresmate cu izul crinilor şi al reginei nopţii.Stropi mari cad pe frunzele palide de spaima toamnei.Stropi prea grei pentru frăgezimea frunzelor care desprinse de pe crengi, plutesc lin în bătaia vântului, coborând pe pământ asemeni unui roi de fluturi galbeni. Frunzele cad,galbene, ruginii, împletind rochia de mireasă a toamnei.Vântul cutreieră pădurea luând în zborul lui frunzele copacilor, lăsând crengile pustiite.Părăsiţi de frunze şi de păsări, în bătaia vîntului, copacii prin mişcarea crengilor, murmură un cântec trist închinat toamnei.
Şi iată că la orizînt, imbrăcată în straie aurii, apare toamna ca o tânără Cosânzeană din basmele copilăriei, ducând în mână coşul cu fructe pe care-l rsătoarnă peste toate livezile pământului.În căderea roadelor, inima toamnei pulsează, şi limpede-i privirea şi dulce glasul în strugurii copţi.
Întâi Septembrie, ce-a dintâi ploaie tomnatică, cel dintâi vânt, cele dintâi frunze galbene...întâi de toamnă.

Mădălina Manole

A murit Mădălina Manole. Dumnezeu să o odihnească în pace!

Visul

Azi noapte am avut un vis, care mi s-a îndeplinit înainte să îl visez. Azi noapte te-am visat pe tine.Alergai cu picioarele goale pe nisipul fierbinte al copilăriei.Mireasma câmpului vara şi cântecul ciocârliei îţi umpleau sufletul de bucurie şi dragoste, măreţia munţilor şi murmurul izvoarelor era cântecul inimii tale.Soarele răsărea din părul tău.Părul tău atât de lung încât te plouă toată până la călcâie…şi moale ca polenul dus de vânturi şi atât de cald încât învăluite în el s-ar coace merele mai aprins…si atât de luminos, că dacă ochii tăi ar plânge, în el ar râde curcubee.O fată goala ascunsă în prăul tău îşi coace trupul şi cântă, şi râde sărutându-şi părul.Ochii…nume plin de verdeaţă.Ochii tăi înverziră sub gene, ca frunzele teiului când florile s-au scuturat.Ochii verzi pe care-i deschide primăvara sub cerul din nou albasstru.Ochii verzi- marea, înecul într-o privire verde.
În visul meu ai fost tu- tu eşti visul meu.Singura. Singurătatea uneia singure care vorbeste romaneşte şi pronunţă cu accent moldovenesc, fată de ceilalti care vorbesc şi pronuntă ardeleneşte.
Mă trezesc.
Zorii- tânăra dimineaţă cu picioarele goale în rouă şi braţele goale pe cer, scutură cu putere, scutură nebuneşte cireşul înalt al zorilor.Soarele-medalionul dimineţii.
Priveşte soarele, Sonia!

Numele tău

Numele tău

Numele tău e dulce şi încântător,
De unde îl ai? L-ai furat?
Nu ! Nu l-ai furat.
E al tău, aşa cum dulceaţa unui măr e a lui.

Numele tău e cu obraji albi, cu ochi verzi, cu buze roşii,
Numele tău e mlădios ca şi trupul tău,
Creanga mea de zarzăr.
Numele tău e tânăr ca şi tine-
Izvor cu apă limpede din munţi.
Numele tău e ca şi ochii tăi-
Verde, limpede, sclipitor.

Numele tău, eşti tu, şi eşti,
Pe buzele mele ca un cântec,
Când îl rostesc, îmi pare,
Ca primul cuvânt al unei ode.

Mi-am modelat bătăile inimii,
Astfel încât sa îţi silabiseasca numele.
Te strigă neîncetat. Îl auzi?
Poate îmi vei răspunde,
La cea din urmă strigare.

Mirajul vacanţei...

Sesiunea se apropie se sfârşit, şi în curând va începe vacanţa studenţilor. Vacanţa- rază de soare după furtuna stresului examenelor.Tot mai aproape...tot mai aproape... În timpul cursurilor şi mai ales al examenelor întrebarea care ne frământa pe toti: "Câte minute mai sunt pâna la sfârşit? devine Câte zile mai sunt până la vacanţă? ochii studenţilor privind în depărtare mirajul vacanţei...

Copilul

Plânge...nu mai plânge.Râde...nu mai râde.Cândva plângeam şi râdeam odată cu el...prin el...EL. Noi am fost EL, iar acum EL e în noi, acolo unde poate că mai plânge, dar noi nu putem decât să râdem şi să fim fericiţi pentru că am fost EL (copilul).

Raţiu Silviu

Ce este copilaria?

Copilăria-grădină feerică în care a înflorit floarea tinereţii.

Copilăria- dimineaţă neuitată de iunie în care razele soarelui învăluie într-un nimb auriu capul unui sfânt-copil.

Copilăria- stânca de sub care a izvorât elanul şi dorul de aventură în viaţă.

Copilăria- tărâmul de basm la care te întorci cu drag, străbătând cu aripi de amintiri, zări necunoscute.

Copilăria- chipul angelic al fetei de care te-ai îndrăgostit întâia oară.

Copilăria- pomii grădinii îmbrăcaţi în cămeşi de flori.

Copilăria- fata cu păr de raze de soare, coroana de flori pe cap şi cercei de cireşe.

Copilăria- forfota vacantelor şi genunchii zgâriaţi.

Copilăria- ochii blânzi ai mamei, întâia fereastră prin care am privit.

Copilăria- poeziile şi cântecele copilăreşti.

Copilăria- poiana inverzită prin care plutesc fluturi albi.

Copilăria- prefaţa la cartea vieţii fiecărui om.

Copilăria- zumzet de albine prin flori.

Copilăria- zbor viu de porumbei albi pe bolta senină.

Copilăria- castele de nisip.

Copilăria- Regina nopţii înflorită la miezul nopţii.

Copilăria- norii albi plutind pe albastrele aripi de cer.

Copilăria- dulciuri şi jucării.

De ce nu vom ieşi din criză ...?

Am vizitat blogurile a zeci de economişti care au scris despre măsurile pe care ar trebui să le ia guvernul pentru a încuraja economia să iasă din criză, dar până acum nimic din ceea ce era logic nu s-a realizat, astfel ajungem la concluzia că avem cel mai puţin implicat guvern în domeniul economic.
De 20 de ani se vorbeşte despre democraţie,se spune despre România că este o ţară democratică, dar se pare că principiile democraţiei nu sunt respectate.
Un exemplu concret este faptul că părerile economiştilor privind înlăturarea crizei nu sunt luate în calcul.
Acest lucru este dramatic, deoarece părerile persoanelor cu studii şi experienţă în domeniu sunt ignorate, iar măsuri ideale sunt declarate, ideile unor persoane lipsite de experienţă economică, dar care alcătuiesc guvernul.
Acum este evident motivul pentru care guvernatorul BNR, Mugur Isărescu nu a acceptat funcţia de prim-ministru.