15 iunie 2009, o zi care ne aminteşte de Eminescu, o zi în care ne putem da seama că, deşi plecat cu 120 de ani în urmă,Eminescu este atât de actual...nu există om care să nu fi trecut prin şcoală şi să nu pronunţe măcar odată numele de "Eminescu".Prin el ne-am potolit foamea noastră literară, cu poeziile lui am crescut, prin el ne-am perfecţionat cunoştintele literare.
Posteritatea s-a hrănit îndelung din opera sa: lucrări, doctorate, articole...scrise într-o limbă de lemn, care nu au făcut decât să-l îngroape.Mulţi şi-au dobândit faima prin el.Mare adevar exprimă versurile:
"Iar de-asupra tuturora va vorbi vrun mititel,
Nu slavindu-te pe tine... lustruindu-se pe el
Sub a numelui tau umbra. Iata tot ce te asteapta."
Azi, când se împlinesc 120 de ani de la trecerea în nefiinţă a omului Eminescu, cel mai mare omagiu pe care i-l putem aduce, înainte de lumînări, flori şi cântece, este să-i citim opera-acesta este cel mai mare omagiu pe care i-l putem aduce marelui poet şi ziarist Mihai Eminescu.
Asupra vieţii lui nu intervin...mulţi caută şi acum să afle cum a trăit, şi mai ales cum a murit...se aud voci spunând că Eminescu ar fi murit nebun, sau bolnav de sifilis, sau mai ştiu eu cum.
Pe mine nu astea mă interesează,eu prefer să ştiu doar ce a scris,fără a-i critica geniul gândirii sale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu