Primăvara din sufletul meu

Trăiesc aceste momente, într-o profundă stare de excelenţă.Mă simt grozav.Mi se pare că toate lucrurile sunt după chipul şi asemănarea mea.Acum, în prag de toamnă, cand frunzele cad şi păsările călătoare îşi îndreaptă zborul spre alte zări, în sufletul meu e primăvară şi răsare soarele. Nu pot să descriu aceste stări şi momente excelente, pot doar să le trăiesc.

15 Septembrie

Toamna,anotimpul roadelor,al recoltelor şi al nostalgiei.Astfel descriu eu toamna, acum când asemeni frunzelor îngălbenite care de desprind de pe crengi şi cad,gândurile şi amintirile mele din tot ce a fost, îmi troienesc sufletul într-o roire de visuri galbene.Toate amintirile tomnatice sunt legate de anii de şcoală, cei 12 ani în care m-am format ca om, pregătit pentru construirea unei cariere strălucite.Acum îmi apar în memorie, întâmplările din anii de şcoală,şi cele bune, şi cele mai puţin bune, îmi amintesc fiecare început de şcoală al celor 12 toamne ce am îndurat în locurile care acum îmi sunt cele mai dragi.
Astăzi,nostalgia anilor de şcoală a izbucnit în sufletul meu când vedeam copiii, mergând şi venind de la şcoală, cu ghiozdanele în spate, regăsindu-mă în fiecare, eu, şcolarul de odinioară, liceeanul de altădată, şi actualul student.

Sfânta Maria

Îngerii îţi cântă în cor,
Că tu eşti regina lor.
Iară noi că eşti Măicuţa
Noastră, a tuturor.

Toamnele copilăriei...

Acum, când de acolo de unde în zilele de vară, soarele se avânta înfocat pe cer, coboară în corole de lumină zilele toamnei, înălţând cu mâinile lor galbene, racla aurie a celei dintâi toamne pământeşti.
Acum pădurile îngenunghează în faţa ei,aducându-i jertfe de frunze, livezile şi viile o întâmpină cu adânci mătănii, dăruindu-i cele dintâi fructe coapte.În susurul lor, râurile sună vecernii, iar vântul în zborul lui,ademeneşte frunzele galbene, asemeni unui dans al viselor de aur.Pe cer, prin ochii de raze, soarele priveşte îngândurat prin triunghiul stolurilor de păsări călătoare.
Asemeni frunzelor care prin căderea lor troienesc pădurile şi grădinile, amintirile de aur al celori dintâi toamne îmi troienesc sufletul.Sunt cufundat într-o nostalgie profundă.Mă gândesc la toamnele copilăriei mele, de care sunt legate dulci amintiri păstrate cu sfinţenie în sufletul virgin al unui copil.
Într-un tablou neuitat, mi se proiectează din acuarela amintirilor,zilele celor dintâi toamne, înmiresmate cu parfumul strugurilor copţi, colorate cu razele soarelui, auriul gutuilor, roşata merelor, albastrul prunelor, fructe pe care le păstrez în fructiera amintirilor din care îmi îndulcesc sufletul.Îmi amintesc de castanele maronii, pe care le adunam din parc şi mă jucam cu ele.Îmi amintesc şi de nucile lemnoase, care îmi înnegreau degetele.Şi printre toate acestea, la un loc de cinste, se află amintirea tomnatică al celor dintâi zile de şcoală, acelor zile din care a îzvorât elanul călătoriei prin viaţă.