Mi-e dor de zăpadă...

Mi-e dor de zăpadă, mi-e dor de iernile copilăriei, acele ierni albe, cu ger şi troiene uriaşe de zăpadă, cu copaci de zahăr şi râuri de cristal.Zăpada, mantia alba a pământului care se aşterne pentru a-i tine de cald pe timpul iernii, pământului înghetat.Zăpada, ea este cea care mi-a legănat iernile copilăriei.Prin fulgii ei, ea îmi aducea bucuria, ea îmi dăruia stelute albe, bulgări şi oameni de zăpadă.Ea îmi dăruia pârtii pentru sanie.Ea îmi aducea la streşină ţurţuri de gheată, candele de cristal care să fie de veghe pământului îngheţat.În sclipirea fulgilor ei, mi-l aducea în poarta casei pe darnicul Moş Craciu, ea îmi povestea în seara de Ajun, basmul sfânt al Naşterii Domnului.Prin ochii ei de gheaţă, am privit gingaşii fulgi,prin gerul ei m-am jucat cu bulgări şi oameni de zăpadă.Iarna, visul meu frumos, iarna, anotimpul viselor, al gândurilor curate şi al sufletelor de copii, care încă mai trăiesc în noi, şi colindă.

Mi-e dor de zăpadă......

In plina iarna

Ninge de trei zile dezmatat,
Ninge si acum fara-ncetare,
Nu stiu sunt in zapada cufundat
Sau in albul pamant de inmormantare.

Privesc in jur, vad doar zapada,
Imi inalt ochii inghetati spre cer,
Si vad cum tandru continua sa cada
Stelele albe cu colturi de ger.

In aer simt o rece-nfiorare,
Ce pana-n inima mi-ajunge,
De cand nu a mai nins atat de tare,
Nu izbutesc aminte a-mi aduce.

Cu mainile inghetate ating omatul,
Care ma transporta-ntr-un taram,
Unde nu poate ajunge decat gandul,
Si unde pot la infinit sa dorm.

Ninge de trei zile dezmatat,
Ninge si acum fara-ncetare,
In zapada sa ma ingropati,
In ziua cand voi fi la inmormantare


Intalnire cu iarna

Prin cenusa cerului innorat
Din care fulgii o sa cada,
M-a anuntat iarna cu glas inghetat,
Ca vine sa ma vada.

Dintr-un nor cu plumb placat,
Un roi de albine albe se porneste,
Ce imi arunca un sarut inghetat,
Si pentru bun venit ma pregateste.

Grozava ninsoare s-a iscat,
Intr-un ametitor dans al fulgilor,
Ce-ntr-o clipita pamantu-au cufundat,
In groasa mantie a troienilor.

Cu lungi fiori de vant porneste gerul,
Ca un urias ce-ti da fiori,
Peste pamant din sanu-I arunca cerul,
Scanteile zapezii si ale ghetii flori.

Ninge fara incetare imbelsugat,
Ninge mai frumos ca-n alte ierni,
In culoare alba iarna a pictat,
Tabloul padurii si-al ninselor poieni


Iarna visul meu frumos

Cat de mult te-am asteptat
Iarna la noi ca sa vii,
Anotimp de neuitat,
Vis desprins din poezii.

Ai venit ca si-n alti ani,
Cu alai de fulgi de nea,
Anotimp desprins din rai,
Iarna, favorita mea.

Si acum ca-n alte ierni,
Bucurie ne-ai adus,
Iarna ninselor poieni,
Iarna visul meu frumos.

Ai venit cu fluturi albi,
Ce intr-un dans plutesc usor,
Anotimp desprins din basme,
Iarna sarbatorilor.

Cu ceva vreme in urma
Langa bradu-mpodobit,
Stam cu sufletu la gura,
Asteptand visul dorit.

Azi cadouri nu-mi doresc
Dar prin fulgii tai zglobii
Fa-ma lumea sa o privesc,
Prin ochii blanzi de copii.

De sărbători îmi place să mă bucur de lucrurile mărunte...

În urmă cu câtiva ani,bucuria mea de sărbători consta în cadourile de Crăciun.Aşteptam cu nerăbdare Craciunul, încă de la prima ninsoare.Vremea a trecut.Am crescut.Acum îmi găsesc bucuria în lucruri mărunte.Ce poate fii mai frumos de sărbători decât un fulg de zăpadă,un clinchet de clopoţel, un colind, mirosul de brad, mirosul de cozonac şi sarmale, şi un zâmbet de copil. Acesta este spiritul Crăciunului.

S-a terminat

După o perioadă de campanie electorală, plină de învălmaşeală, promisiuni, afişe, pliante, cadouri şi altele,în sfârşit toate acestea s-au terminat.România are un preşedinte, spre bucuria unora că cel pe care l-au susţinut ei a câştigat; spre nemulţumirea altora că cel pe care l-au susţinut ei, a pierdut.Eu nu mă încadrez în nicio categorie, deoarece nu m-am prezentat la vot,deci nu am susţinut pe nimeni.Motivul pentru care nu m-am prezentat la vot este acela că,numele aceluia pe care îl consider demn de a conduce România nu a fost pe buletinele de vot, în niciunul dintre cele doua tururi.Ştiu si de ce, pentru că are preocupări mult mai importante decât politica.
Chiar dacă nu am susţinut pe nimeni, sfârşitul campaniei electorale mi-a adus şi mie un motiv de bucurie, acela că s-a terminat.Chiar m-am săturat de atatea discuţii contradictorii pe teme politice,de atâtea afişe şi pliante şi multe altele.Vreau să văd goale locurile în care au fost lipite afişe electorale.Nici urma de banda adezivă sa nu rămână, iar pe afişiere să existe doar acele afişe care anunţăîntr-adevăr ceva important, cum ar fii: un concert, un spectacol, un film, etc.

Povestea lui Moş Nicolae

În noaptea de 5/6 decembrie se spune că Moş Nicolae vine la geamuri şi vede copiii care dorm şi sunt cuminţi, lăsându-le în ghete dulciuri şi alte daruri, însă tot el este acela care-i pedepseşte pe cei leneşi şi neascultători. În dimineaţa de Sf. Nicolae, copiii cuminţi găsesc daruri în ghetuţe. E un obicei vechi, nu numai la români, de a face cadouri în această zi. Spre deosebire de Moş Crăciun, Moş Nicolae nu se arată niciodată. De altfel, povestea darurilor împărţite pe furiş în această noapte începe din vechime.
Se spune că însuşi Sfântul Nicolae a ajutat trei sărmane fete din oraşul său, aducându-le dar de zestre, noaptea, fără a fi văzut. Casa în care trăiau cele trei surori era mai mult decât săracă. Tatăl lor plănuia să-şi vândă fetele, crezând că astfel se va chivernisi. Plânsetele şi rugăminţile fiicelor sale nu l-au înduplecat pe bătrânul cu suflet negru. Sfântul Nicolae a aflat despre nenorocirea ce se petrecea nu departe de locuinţa sa. Noaptea, pe furiş, el a aruncat o pungă plină cu galbeni în camera fetei celei mai mari. Astfel ea a reuşit s ă se mărite curând.
La fel a făcut Moşul şi în următorii doi ani, iar sora cea mijlocie şi apoi cea mică au reuşit să se aşeze la casele lor. De atunci şi până în zilele noastre, în fiecare noapte a Sfântului Nicolae, cei dragi nouă, şi în special copiii, primesc daruri, de la Moşul care nu li se arată niciodată.



Cine e Moş Nicolae?

Cunoscut în Transilvania şi sub numele de Sân-Nicoară, Sfântul Nicolae este cel mai popular sfânt în Ardeal. Sărbătoarea lui a generat un adevărat folclor, de la darurile de „Moş Neculai” şi până la obiceiurile şi legendele diferenţiate de la sat la sat. Născut în cetatea Patara din ţinutul Lichiei, din Asia, Sf. Nicolae (în limba greacă ”biruitor de popor”) s-a dovedit de timpuriu alesul Domnului, uimind de mic copil prin minunile pe care le făcea. După ce i-au murit părinţii, Nicolae şi-a împărţit averea săracilor şi a întemeiat mănăstirea Sionului de lângă Mira, capitala Lichiei, călătorind ca prelat la Ierusalim.
Creştinii acelor timpuri au păstrat memoria numeroaselor sale minuni (readucerea la viaţă a unui corăbier căzut de pe catarg, vindecarea unor boli incurabile, oprirea, prin rugăciune şi post, a furtunii de pe mare s.a.).
În ultima parte a vieţii s-a retras la mănăstirea ctitorită de el, a Sionului, unde a fost înmormântat la 6 decembrie 352. După opt ani, împăratul Justinian a ridicat la Constantinopol o biserică, în cartierul Vlaherne, cu hramul numelui său. Ducându-se vestea că din mormântul său izvorăşte mir, creştinii din întreaga lume au făcut pelerinaj, vindecându-se de boli incurabile.
Din veacul al XIX-lea, mâna dreaptă a Sfântului Nicolae se păstrează la Biserica Sf. Gheorghe Nou din Bucureşti, unde se găseşte şi mormântul Sfântului voievod martir Constantin Brâncoveanu cu cei patru fii ai săi. Numeroase biserici din ţară şi mai ales din Ardeal au hramul Sfântului Nicolae. La noi, de Moş Nicolae, copiii cuminţi primesc, pe lângă dulciuri şi jucării, o legătură de nuieluşe frumos colorate, iar cei mai puţin cuminţi primesc o nuieluşă adevărată care să le amintească de o eventuală pedeapsă.

sursa: http://www.monitorulsv.ro/Religie/2009-12-05/Povestea-lui-Mos-Nicolae-