Uimire.De asta am avut parte într-una dintre zilele zilele trecute, când reîntors în oraşul de unde mi-am luat zborul spre zarile studenţiei, oraş în care mă întorc să am de unde pleca, dar care pentru mine este "acasă".
Albastru şi abătut, visător, cu soarele în suflet şi cu parul în vânt, cu gândul pe nu ştiu unde, mă plimbam pe una din străzile oraşului, stradă pe care de aproape 20 de ani o străbat, mai ales în ultimii 4 ani, aceasta mi-a fost indispensabila.Mă plimbam pe stradă şi la un moment dat, am auzit pe cineva pronunţându-mi numele.M-am întors şi am văzut 3 fete, pe care eu nu le cunoşteam, dar ele mă cunoşteau sigur, din moment ce una m-a strigat pe nume.
Am intrat în vorbă cu ele, şi am fost surprins când una dintre ele mi-a spus că ma ştie de mult timp, că îi plac poeziile mele şi că îmi citeşte blogul.Spre încântarea mea, a scos un caiet din ghiozdan şi mi-a cerut un autograf, astfel i-am cunoscut si eu numele, atunci cand a trebuit să scriu dedicaţia, până atunci nu o cunoşteam, nu o vazusem niciodată, cred eu.
Trebuie numaidecât să menţionez, că ce m-a uimit cel mai tare nu este faptul că mi-a cerut autograf ( am dat multe dinastea), ci faptul că sunt în graţiile unora pe care nici măcar nu îi cunosc.
Dacă mai sunt şi alţii asemeni fetei respective, aveţi la dispoziţie adresa mea de e-mail,unde puteţi lua legătura cu mine, şi pot să vă cunosc şi eu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu