"Versuri" -primul meu volum de poezie

A apărut primul volum de poezie semnat Silviu Raţiu, Versuri, Editura Sf. Ierarh Nicolae 2010. Acest volum reprezintă primul meu pas în domeniul literar şi cuprinde o colecţie de poezii care sper să vă placă. Preţul acestui volum este de 12 lei, iar comenzile se pot face la adresa de e-mail silviu_silviuttz@yahoo.com.

Un nou început

Redeschide-ţi cărţile prăfuite,
Şi caietele uitate într-un sertar,
Căci în această zi cu frunze ruginite,
Începe noul an şcolar.

Îmbrăcaţi straie de sărbătoare,
Împletiţi mândre buchete de flori,
Căci revedeţi în această zi cu soare,
A voastră şcoală şi dragii profesori.

Din cărţi gustaţi învăţătura,
Dulce ca mierea de albine,
De partea voastră e natura,
Voi, oamenii lumii de mâine.

În băncile de generaţii părăsite,
Mereu cuminţi şi atenţi să staţi,
În minte idei să aveţi întipărite,
Darul învăţăturii să-l continuaţi.

Şi redeschideţi cărţile îndată,
Culegeţi înţelepciunea din ele,
Mă întreb: oare din ce carte înmiresmată,
A învăţat Dumnezeu când a fost copil?


Mult succes în noul an şcolar!

Cea mai frumoasă poezie...

Cea mai frumoasă poezie despre toamnă, o recită frunzele în foşnirea lor, vântul în suflarea sa, crengile copacilor prin legănarea lor, roadele prin căderea lor, ploaia prin picurii ei, cerul prin norii plumburii. Aceasta este cea mai frumoasă poezie despre toamnă, frunzele, versurile galbene, de un galben aprins încât îmi pare ca soarele şi-a revărsat razele la poalele copacilor.

Întai Spetembrie.Întâi de toamnă

Din înaltul cerului, un vânt rece se-năpusteşte asupra naturii, ducând în zborul lui, parfumul, culoarea şi cântecul zilelor şi nopţilor trecute de vară.Vânt rece şi stropi de ploaie vestesc începutul toamnei-venise Septembrie.
Nori vineţi, de culoarea prunelor coapte, acoperă seninul cerului.Picuri mari de ploaie cad pe pământ, lacrimile cerului vărsate în memoria călduroaselor zile de vară, şi liniştitelor nopţi înmiresmate cu izul crinilor şi al reginei nopţii.Stropi mari cad pe frunzele palide de spaima toamnei.Stropi prea grei pentru frăgezimea frunzelor care desprinse de pe crengi, plutesc lin în bătaia vântului, coborând pe pământ asemeni unui roi de fluturi galbeni. Frunzele cad,galbene, ruginii, împletind rochia de mireasă a toamnei.Vântul cutreieră pădurea luând în zborul lui frunzele copacilor, lăsând crengile pustiite.Părăsiţi de frunze şi de păsări, în bătaia vîntului, copacii prin mişcarea crengilor, murmură un cântec trist închinat toamnei.
Şi iată că la orizînt, imbrăcată în straie aurii, apare toamna ca o tânără Cosânzeană din basmele copilăriei, ducând în mână coşul cu fructe pe care-l rsătoarnă peste toate livezile pământului.În căderea roadelor, inima toamnei pulsează, şi limpede-i privirea şi dulce glasul în strugurii copţi.
Întâi Septembrie, ce-a dintâi ploaie tomnatică, cel dintâi vânt, cele dintâi frunze galbene...întâi de toamnă.