vineri, 31 iulie 2009

Motivul pentru care sunt mândru ca sunt din Târnăveni

Deşi m-am născut în Târnăveni, şi de mai bine de 19 ani locuiesc în acest oraş, una dintre marile mele dorinţe este să locuiesc într-un alt oreş, altul decât Târnăveniul.Visul meu prinde contur, deoarece, sunt student la Universitatea Petru Maior din Târgu Mureş, şi de la 1 octombrie ,pe parcursul perioadei de studenţie o să locuiesc în Târgu Mureş, excepţie sfârşitul de săptămână şi vacantele când mă voi întoarce acasă.
Chiar dacă Târnăveniul nu este pe placul meu, totuşi există un motiv prin care pot să mă mândresc de acest oraş, motiv despre care puţină lume ştie, şi eu am aflat abia acum câteva zile.
Astfel, student fiind la Universitatea Petru Maior, am căutat pe internet informaţii despre umanistul Petru Maior, altele decât cele studiate in liceu la limba română, la lecţia "Iluminismul transilvănean-Şcoala Ardeleană".Şi am găsit următoarea prezentare:
Petru Maior (n. circa 1756, Târgu Mureş - d. 14 februarie 1821, Budapesta) a fost un istoric, filolog şi scriitor român transilvănean, de nationalitate română,[1] protopop greco-catolic de Reghin, reprezentant de frunte al Şcolii Ardelene.
A fost fiul protopopului român unit Gheorghe Maior, originar din Diciosânmartin (Dicsőszentmárton; azi Târnăveni). Şi-a efectuat studiile primare la Căpuşu de Câmpie, unde se stabilise tatăl său, devenit protopop de Iclod (Mureş). După studiile gimnaziale în Târgu Mureş (1769-1772) şi Blaj (1771-1774) a studiat filosofia şi teologia la Colegiul „De Propaganda Fide” din Roma (1774-1779); studii de drept la universitatea din Viena (1779-1780).
Devine profesor de logică, metafizică şi dreptul firii la gimnaziul din Blaj (între 1780 - 1785), preot în Reghin-sat şi protopop al Gurghiului (între 1785 - 1809), „crăiesc revizor” (revizor crăiesc) şi corector al cărţilor româneşti care se tipăreau la Buda (1809 - 1821).
A fost un important militant pentru drepturile românilor din Transilvania, participând – alături de alţi reprezentanţi ai Şcolii Ardelene - la redactarea celebrei declaraţii de emancipare a românilor transilvăneni, Supplex Libellus Valachorum.
În lucrarea Procanon a exprimat unele poziţii anticuriale, pe fondul conflictului său cu episcopul Ioan Bob. Aceste poziţii au fost prezentate în mod diacronic în timpul perioadei comuniste ca fiind îndreptate împotriva dogmei primatului papal, deşi această dogmă a fost adoptată de-abia în anul 1870.
A publicat o serie de lucrări teologice, istorice, filologice, predici; a tradus şi prelucrat lucrări cu caracter economic. În lucrările sale istorice, a combătut istoricii străini Franz Josef Sulzer, Josef Karl Eder, Johann Christian von Engel şi Jernej (Bartholomäus) Kopitar, care contestau romanitatea şi continuitatea românilor pe teritoriul fostei Dacii.

Ceea ce m-a determinat să fiu mândru că sunt din Târnăveni este propoziţia scrisă mai îngroşat, din care am aflat că Petru Maior îşi are originea în Târnăveni.Acesta este unicul motiv pentru care sunt mândru că locuiesc în acest oraş, în rest toate sunt nişte amintiri.

duminică, 26 iulie 2009

Am revenit

A trecut ceva timp decând nu am mai postat nimic pe blog,deoarece am fost foarte ocupat cu problemele legate de continuarea studiilor în învăţământul superior( înscrieri,înmatriculari, dosare, fişe, diplome etc).Însă toate acestea au trecut şi după o perioadă tumultoasă, a venit şi pentru mine vacanţa.De azi încep marile planuri pentru vacanţă: călătorii, excursii, vizite...şi nu în ultimul rând menţinerea continuităţii acestui blog.
Am văzut că în perioada în care am lipsit de pe acest blog, am mai înregistrat câteva vizualizări, şi cred că vizitatorii aşteptau ceva nou, ori poate s-au întrebat dacă voi mai continua cu postările.De acum am mai mult timp pentru a mă ocupa de blog, şi mă voi strădui să public cât mai multe articole interesante.

vineri, 10 iulie 2009

Misterul Michael Jackson

După o viaţă tumultoasă, neobositul megastar Michael Jackson nu este lăsat să se odihnească.De la moartea sa, totul este o harababură.În fiecare clipă apar noi dezvăluiri, care nu fac decât să îi adâncească mormântul.Nu i-au ajuns numeroasele operaţii estetice suferite în timpul vieţii...a fost nevoie să i se mai facă pe langă acestea şi autopsii(una nu a fost de ajuns).Ziarele şi revistele publică articloe despre Michael Jackson scrise într-o limbă nisipoasă, care nu fac decât să îl îngroape.Era mai frumos dacă scriau:"Michael Jackson şi atât.Restul se subînţelegea.La fiecare buletin de ştiri auzim: "Dezvlăuiri cutremurătoare despre Michael Jackson..." şi începe aruncarea cu pietre şi stropirea cu noroi.
Eu cred că cel mai mare omagiu pe care i-l putem aduce megastarului, este să îi ascultăm melodiile.Este ruşions pentru cineva, ca să nu fi ascultat măcar o piesă din repertoriul megastarului.Se spune că spectacolul de omagiere a fost mai vizionat decât primul pas făcut pe lună...de ce nu a doborât acest record al audienţei vizionarea unuia dintre concertele sale...pentru că mulţi au preferat să vizioneze decăderea.O sumedenie de anchete s-au deschis în cazul Michael Jackson.Toti caută să afle cum a murit, însă adevaraţii fani preferă să ştie cum a trăit Michael Jackson, regele muzicii pop, în regatul său numit "scenă".

joi, 9 iulie 2009

marți, 7 iulie 2009

Ploaia

Peste seninatatea cerului, s-au aşternut flamuri de nori, asemeni unor stoluri de hulubi, din care cad migălos bobiţe de cristal...picături de apă limpede, din izvorul înaltului.Şi aceste gingaşe perle ale vazduhului, răcoresc fruntea înfierbântată a pământului, scăldându-l în baia aurie a florilor de apă care-l încoronează.
Stau şi privesc cum plouă.Simt mirosul ploii, simt răcoarea ce mă învaluie, simt fragezimea stropilor care-mi cad pe frunte.Vântul leagănă uşor crengile pomilor, furând în zborul lui câte un fruct.Sub straşina casei, două rândunele s-au adăpostit de ploaie.Florile se scaldă în baia străvezie, iar iarba îşi dezmiardă verdeaţa în armonia stropilor.Minunată privelişte pe timp de ploaie.Gânduri şi idei îmi troienesc sufletul,îndemnându-mă să iau creionul şi să le trec pe hârtie.
Asemeni stropilor de ploaie,literele cad una câte una pe coala alba de hârtie, înlănţuite alcătuind versurile unei poezii închinate zeiţei PLOAIA.

duminică, 5 iulie 2009

Şi aşa a fost...

Toată noaptea am dormit ca un vultur la pândă, troienit de florile nerăbdării de a afla rezultatele de la examen.Nici timp să visez nu am avut.
Dimineaţa am avut ocazia să le văd....sunt relativ mulţumit de ele...se putea şi mai bine, dar sper să reusesc şi cu acestea să intru la facultatea pe care mi-o doresc.
Şi aşa a fost...după un an de stres şi două săptămani de examene, mă pot reîntoarce "acasă"...în Universul meu, pe acel tărâm unde creşte în loc de grâu păr de fată...unduios şi blond...acolo unde pot să mă las în voia visării şi să aştern pe hârtie zburdalnicele versuri care îmi cutreieră imaginaţia.
-Hei, poemule!Eşti pregătit?Acum te scot la iveală.Te învălui în coala de hartie, albă ca scutecele în care mă învelea mama când eram mic.