Peste seninatatea cerului, s-au aşternut flamuri de nori, asemeni unor stoluri de hulubi, din care cad migălos bobiţe de cristal...picături de apă limpede, din izvorul înaltului.Şi aceste gingaşe perle ale vazduhului, răcoresc fruntea înfierbântată a pământului, scăldându-l în baia aurie a florilor de apă care-l încoronează.
Stau şi privesc cum plouă.Simt mirosul ploii, simt răcoarea ce mă învaluie, simt fragezimea stropilor care-mi cad pe frunte.Vântul leagănă uşor crengile pomilor, furând în zborul lui câte un fruct.Sub straşina casei, două rândunele s-au adăpostit de ploaie.Florile se scaldă în baia străvezie, iar iarba îşi dezmiardă verdeaţa în armonia stropilor.Minunată privelişte pe timp de ploaie.Gânduri şi idei îmi troienesc sufletul,îndemnându-mă să iau creionul şi să le trec pe hârtie.
Asemeni stropilor de ploaie,literele cad una câte una pe coala alba de hârtie, înlănţuite alcătuind versurile unei poezii închinate zeiţei PLOAIA.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu