Anul acesta am ales să sarbătorim 1 Mai, la ţară, într-un loc liniştit, lipsit de stresul şi învălmăseala de la oraş, lipsit de poluare şi zgomotul trenurilor care şuieră asurzitor.
Un loc de legendă, asemănător satelor din romanele lui Rebreanu, Preda şi Sadoveanu, un sat în care tradiţiile sunt încă vii.
Retras într-o vale, înconjurat de dealuri înalte, satul pare a fi o cetate, fortificată cu ziduri înalte.
În primăvară, satul e minunat la privit...cu uliţele pietruite,pomii înfloriţi, casuţele proaspăt văruite,oamenii îmbrăcaţi în haine de sărbătoare.
Aici am ales să petrecem Întâiul de Mai, în ambianţa plăcuta a grădinii cu iarbă verde şi flori, cu pomi înfloriţi şi miresme plăcute.
Ne-am adunat toţi: părinţi, rude, EU.
Imensa grădina a bunicilor este un mediu propice sărbatorii.Iarba verde, pomii înfloriţi ai livezii,mireasma florilor de cireşi şi de liliac, cerul senin pe care straluceşte un soare arzător...atmosferă de sărbătoare.
Lemnele mocnesc în foc,jarul e roşu ca răsăritul soarelui,carnea sfârâie pe grătar,fumul se împrăştia prin văzduh.
Muzica cîntă,noi povestim, râdem, ne veselim.
Îmi aduce mama cei mai rumeni şi mai frumoşi mititei.Halbele par nişte izvoare din care izvorăşte apa de aur, cu flori de liliac alb deasupra.
Mâncăm, povestim, ne veselim: EU, părinţii, rudele.De sus, bunicii ne privesc surâzand.
Le păstrăm mereu amintirea în suflete.Ei sunt mândri de noi, ne privesc de sus şi zambesc.
Spre seară, fiori de vânt şi flamuri sure de nori, amenintă cerul, picuri de ploaie cad din cer, pe pământul însetat.Sunt lacrimile tristeţii pe care azi am alungat-o din sufletele noastre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu