Era o dimineaţa superbă de mai, o dimineaţă dintre acelea în care soarele împrejmuia pământul într-un nimb auriu. Era una dintre acele dimineţi de mai, când prin iarba pudrată cu roua, îşi fac joc gazele, iar fluturii şi albinele colindă florile, reunindu-le frumuseţea în polen. Sub un cer senin ca zâmbetul unui copil, stoluri de păsări săgetau văzduhul.
În mirifica atmosferă a dimineţii, în cadrul edenic al naturii, doi tineri au venit să îşi mărturesească iubirea în faţa Marilor instanţe ale primăverii.
Gingaşe flori de primăvară învăluiau trupul ei mlădiet…părul ei blond ca lanul de grâu şi moale ca miezul pâinii cadea pe umeri-i catifelaţi, în ochii ei albaştri şi adânci, părea că oceanul şi-a revărsat apa, iar fruntea ei senină ca rugăciunea îi era încoronată cu folri albe. Pe buzele-i roşii ca răsăritul soarelui se citea zâmbetul unui copil nevinovat, iar în mână ţinea un bughet de flori de primăvară, legat cu o panglică albă, împletită din aripi de fluturi.
Alături îi stătea el, care cuprinzându-i trupul ei zvelt, parfumat cu izul florilor, o săruta graţios, jurându-i iubire, iar natura, îmbrăcată în mantia verde a pădurii îi cununa.
În adierea uşoară a vântului, troieniti de lumina soarelui şi mirosul îmbietor al florilor, acompaniaţi de trilurile păsărilor, cei doi îndrăgostiţi au pornit alaiul spre nunta de flori.
În mijlocul unei pajişti cu flori, un el şi o ea îşi trăiau nunta de flori. Cerul îi învăluise în seninul său iar soarele îi binecuvânta cu razele-i sclipitoare. Florile îi alinta cu izul lor îmbietor, iar păsările cu ciripitul lor le cânta de nuntă.
Spre seară, cand călimara nopţii, pictează zarea în violet, blânda lună îi găsi pe cei doi tineri, îmbrăţişaţi.
În liniştea nopţii,pe pajiştea înflorită lumina lunii de cristal, veghea somnul liniştit a doi tineri , care continuau să-şi petreacă nunta de flori, în paradisul unui vis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu