Ca lebăda pe apă,
Pe dinainte-mi treci,
Acoperindu-mi faţa
Cu a tale braţe reci.
Ca o lumină sacră
Asupra mea răsari,
Te iubesc că mi-esti dragă,
Sub clarul cer de mai.
Şi netezindu-mi părul,
Cu degetele-ţi fine,
Las să mă fure aleanul,
Privindu-te pe tine.
Cu părul tău de aur,
Durerile îmi smulgi,
Cănzând pe al meu umăr,
Suviţe de aur lungi.
E pace şi tăcere
Şi suntem doar noi doi,
Simt dulcea mângâiere
Şi ale tale buze moi.
Şi mă cuprinde-un gând,
Prin mângâieri şi şoapte,
Suntem noi pe pământ,
Sau în sacralitate?
Deşi e întuneric,
Eu clar îti pot vedea,
Chipul de înger care,
Luceşte ca o stea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu