Când florile de tei vor înflori,
Şi vor împrăştia savoarea-nmiresmată,
Atunci ca-n basme vom trăi,
Dulcea iubire binecuvântată.
Ore în şir vom sta îmbrăţişaţi,
La umbra teiului plin de magie,
Din a cărui farmec vom fi învăluiţi,
Într-o corolă de melancolie.
În noapte mândra lună va veni,
Luceafărul drept candelă o să vegheze,
Stelele din flori de tei ne vor impleti,
Mândre cununi pe cap să ni le aşeze.
Iar teiul în veştmînt de sărbători,
Plin de lumină şi culoare,
Va troieni-n ale sale flori,
Iubirea cea nemuritoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu