Mi-e dor...

Mi-e dor de anii ce-au trecut,
Să-i aduc înapoi nu pot,
Aş vrea ca tot trecutul sa învie,
Să mă întorc în copilarie.

Mi-e dor de primavera lină,
Şi de zilele cu lumină,
Mi-e dor de pajiştile verzi,
Şi de înmuguritele livezi.

Mi-e dor de codrul înverzit,
Şi de izvorul dezmorţit,
De luncile de cântec pline,
Şi de înverzitele coline.

Mi-e dor de cerul străveziu,
Şi de soarele auriu,
Mi-e dor de muguri şi de folri,
Mi-e dor de Sfinte Sărbători.

Mi-e dor de albine şi fluturi,
Mi-e dor de ale copilăriei jocuri,
Mi-e dor de gâze şi bondari,
Şi de uriaşii stejari.

Mi-e dor de păsări călătoare,
Şi de trilul de privighetoare,
Mi-e dor de ogoarele arate,
Şi de gradinile lucrate.

Mi-e dor de cerul cel senin,
Mi-e dor de luna de rubin,
Mi-e dor de stele sclipitoare,
Şi de a primăverii culoare.

Mi-e dor de vremurile calde,
Mi-e dor de doine şi balade,
Mi-e dor de întinsele câmpii,
Mi-e dor de a noastre poezii.

Mi-e dor de înfloriţii tei,
Şi de parfumatele alei,
Mi-e dor de-al ciripitului ecou,
Şi de noptile cu Crai Nou.

Mi-e dor de anii ce au trecut,
Să-i aduc înapoi nu pot,
S-a pierdut totul în van,
Mi-e dor de cel care eram...