Eu cred că în recunoaşterea valorii unui om, cel din urmă cuvânt îl are de spus moartea.
S-a întâmplat de multe ori ca valoarea adevărata a omului să fie recunoscută abia după moartea sa,atunci când este prea târziu pentru omul de valoare, acesta nemaiavând posibilitatea să guste din cupa triumfului.
Cel mai concret exemplu este cel al lui Iisus,astfel în momentul în care a murit pe cruce,când s-a iscat o furtună puternică, unul dintre ofiţerii romani a exclamat: "Adevărat acesta a fost Fiul lui Dumnezeu".Deşi eu cred că Iisus nu avea nevoie de laude şi urale,nu avea nevoie de recompense pentru tot binele pe care l-a făcut oamenilor, deoarece menirea Sa pe pământ era să mântuiască lumea de păcate,am dat acest exemplu pentru a evidenţia rolul suprem al morţii în recunoaşterea valorii omului, deşi în cazul lui Iisus,elementul central prin care oamenii recunosc slava şi puterea Sa divină, este Învierea.
Exemple concrete întâlnim în ziua de azi din ce în ce mai des,însă ceea ce mă derajează pe mine, nu este faptul că este recunoscută valoarea acestor oameni, ci mă irită faptul că valoarea acestora este recunoscută abia după ce aceştia mor, fiind premiaţi post mortem.
Sunt de părere că valoarea cuiva trebuie recunoscută încă din timpul vieţii persoanei respective, pentru a nu da posibilitatea morţii de a-şi premia valorile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu